duminică, 3 decembrie 2006

Impresii după citire

Inscripţie în Anti-Teze” nu este primul volum al poetului Daniel-Dumitru Darie -3D. Este volumul al doilea, urmează al treilea, şi mai departe, până la şapte. De şapte ştiu eu!
După felul cum scrie şi după vigoarea şi tinereţea domniei sale, eu cred că ne va uimi. Primul volum nu a apărut încă; va apărea, poate, printre ultimele. Daniel scrie poezie din tinereţe, şi nu timiditaea l-a oprit până acum să publice. Nici vorbă. Nici mulţumirea de sine sau egoismul. Pur şi simplu nu s-a gândit să ne dea şi nouă din puterea gândirii şi a cuvântului. Până acum.
Poetul Daniel-Dumitru Darie nu plânge pe liră, nu ne arată iubiri platonice, nici vorbe linguşitoare sau dulci. Adânc înfipt în creaţie, ne lasă mai mult decât un testament:
Când voi muri,
căci o să mor odată
să-mi cânte o fanfară,
o fanfară militară
romanţa doinelor din codri,
romanţă pentru toţi eroii,
romanţe pentru viaţa mea!

Iar dacă şi clopotele
or să bată,
un tun să năpădească
tăcerea mea.
Şi totuşi:
Astfel eu voi trăi!
Atunci când voi muri
De-o fi să mor cândva!
Este sigur că nu va muri. Unui om cu o asemenea putere creativă, atunci când va fi să moară fizic, îi va rămâne opera solidă, cerebrală.
Daniel aleargă peste zări, cu imaginaţia, dar şi fizic, colindând ţara în lung şi-n lat şi căutând ceva. Nu ştie nici el ce caută. Poate caută absolutul. Sau poate liniştea după care tânjesc toţi marii autori.
Volumul de faţă cuprinde de toate, de la pastel:
E prea frumos, afară iar e viscol,
pământul este tras de şapte cai
şi-i iarnă iar, e iarnă iar la Pristol
şi vântul cântă ore lungi la nai.
la poezia de dragoste:
Stai liniştită, încă mai e vreme
N-aprinde lampa, nu te-nfricoşa,
Mai prinde-mă de mână, nu te teme,
Sunt lângă tine şi voi sta aşa.
Şi văzând că:
S-au furat toţi trandafirii,
Lumea-i plină de decrete,
Peste cărţile nefirii
Între şoaptele secrete.
3D ne arată o altă faţă a autorului, pe care, în mod sigur, o vom regăsi şi în viitoarele volume; este un revoltat. Şi a fost revoltat şi în trecut. Dar nimic nu l-a putut opri să-şi aştearnă gândurile pe coala albă şi să ne bucure şi pe noi, ceilalţi muritori în lumea asta nouă şi atât de săracă în literatură. O carte care, prevăd, va avea loc în raftul şi inima tuturor iubitorilor de frumos şi adevăr.
Ioan Crişan