luni, 9 septembrie 1985

Rug fără lege

Noi ce-am jurat pe-un rug de iarbă verde
Şi conspirăm pe ultimul egal,
Jurăm eternităţii că se pierde
În cel dintîi şi-n ultimul total.

Legalizînd pe ape-nstrăinarea
Pornim spre infinit din doi în doi,
Iar cînd vom fi sfîrşit şi depărtarea
Ne vom lega de clipa de apoi.

Rebeli fiind, pe-un spic de mărăcine,
Ne vom tîrî uitatele poveri,
Ca tot ceea ce azi ne aparţine
Să fie taina nopţilor de ieri.

Desculţi, prin frunza galbenă, uscată,
Vom răvăşi doar zori de dimineţi,
Şi într-un zbor de clipă renegată
Ne vor zdrobi noiane de peceţi.

Iar ceasul cînd o fi să bată ora,
Noi vom jura pe apa şi pe flori,
Şi-n ochii noştri şi ai tuturora
Se vor ascunde stelele în nori.

Tot noi ce-am cunoscut şi neştiinţa
Fiind păcatul lumii blestemat,
Vom despica în două biruinţa
Ca pe un val la maluri îngheţat.

Şi astfel jurămîntul fără lege
Pe suflet ne-a sădit un legămînt,
Şi lumii ce-am clădit-o îi sînt rege
Iar tu regina mea cu nume sfînt.