duminică, 1 septembrie 1985

Cînt hoinar

Sînt un hoinar rătăcitor,
Munţii-i iubesc, de ei mi-e dor.
La ceas tîrziu plutesc în zări
Mă cheamă-un dor de depărtări.

Şi n-am nimic, nimic al meu,
Înaltu-mi e eternul zeu,
Îmi este sfînt tot ce-i mai greu
Şi hoinăresc, hoinar mereu.

Sînt un drumeţ, rătăcitor,
Către înaltul norilor,
În zori de zi eu plec spre zări,
Mă cheamă-un dor de depărtări.

Şi unde-n cer ameţitor
Plutesc vulturi în zborul lor,
Acolo sînt dacă ţi-e dor,
Iubito, gînd biruitor.

Sînt un hoinar precum mă ştii
Şi rătăcesc spre zări pustii,
Şi dacă-n noapte mă veghezi,
Haide şi tu şi ai să vezi.

Povestea care, ţi-am mai spus,
Ai s-o trăieşti pe creste sus,
Vei vedea soarele-n apus
O umbră-a crucii lui Iisus.